Teoria vortex a materiei

[protelisav]

Zbor spre necuprins

[mm]

  Domnule profesor, eu nu am facut afirmatii rautacioase ci pur si simplu am spus ceea ce gandesc, respectiv nu v-am atacat in nici un fel, nu am facut referiri la persoana d-tale. Din contra, am spus de la bun inceput ca apreciez ideea d-tale cu vortexul ce leaga doua lumi cuplate, neparalele.
Afirmatiile mele sunt doar niste constatari pe care le-am facut dupa ce am citit teoria TDV. Recunosc, cu oarecare rautate, ca ma doare capul atunci cand o citesc.  :-D

  Pe de alta parte, in precedentul d-tale mesaj citesc usor siderat ca nu va intereseaza alte opinii! Deci nu doriti un dialog, fiindu-va suficient monologul? Eu am specificat pe scurt ca nu vad nici o dovada adusa de TDV in sprijinul ipotezei vortexurilor. Iata cateva (daca va intereseaza dialogul, altfel nu mai cititi ce scriu eu aici) semne de intrebare pentru mine, iscate de textul teoriei:
- Faceti de la bun inceput afirmatia ca dipolul vortex este constituit in principal din fotoni+ gravitoni. Aici va sprijiniti pe notiunea teoretica de graviton, care - dupa cum stie toata lumea - nu a putut fi pus in evidenta prin masuratori de fizicieni in nici un fel. Adica, la fel de firesc cum e afirmat, poate fi si dezafirmat: ca deocamdata nu exista decat in imaginatia noastra. Eu am fost obisnuit sa ma bazez intotdeauna pe chestii masurabile, dovedite, eventual pipaibile. Daca ne-am ocupa de poezie ar fi OK. Nici nu mai imi bat capul cu afirmatia d-tale ca gravitonii nu au masa de repaus si se misca cu viteza luminii in vid caci sigur nu s-a putut masura/constata cele dinainte, mai ales ca nu-i putem vedea/constata ca exista. Normal, aici d-ta ar fi fost bine sa arati pe ce te bazezi totusi atunci cand faci aprecieri foarte sigure despre cum se comporta gravitonii.
- Ziceti asa: pentru orice particula se poate scrie relatia lui Einstein , cu masa si energia. Dupa care vad formula energiei E ca suma de m_uc²/2 + m_uc²/2, ca suma de "semimase" (particula si antiparticula) si = mc². Consideri particula drept vortex insa din fizica stim si noi ca acolo nu este decat o singura masa si o singura particula si nu particula+ antiparticula! Sau nu stim bine? Poti sa explici un pic?
- La fel: " Visul lui Einstein - de unificare a teoriei câmpului gravitaţional cu teoria câmpului electromagnetic -  este realizabil în cadrul teoriei dipolilor vortex. " Eu m-as bucura sincer ca d-ta sa fi reusit acest lucru - unificarea campurilor. Din pacate, toate marile probleme ale fizicii par sa fie rezolvate de TDV, ceea ce mi se pare hazardat. Fizica actuala are o serie de bube in cap pe care nu si le poate rezolva singura si se aventureaza in emiterea de ipoteze (ca si cand ar fi realitati) precum gaurile negre si albe, big gangul s.a. care deocamdata nu exita pentru ca nu au putut fi dovedite in vreun fel. Eu v-am mai atras atentia inca dintru inceput asupra acestui aspect (in mod cat se poate de politicos). Pot continua cu semnele de intrebare insa consider ca aceste trei sunt suficiente pentru un (eventual) dialog.

  Personal, sunt interesat de ideea de baza - vortexul dual ce leaga cele doua universuri. Inca din antichitate s-a afirmat dualitatea lumii prin enuntarea celor doua aspecte YIN si YANG, Pamant si Cer iar cele opt trigrame par sa fie chiar zugravirea quarcilor. Deosebit de interesante sunt cercetarile teozofilor din urma cu 100 de ani, [v. Chimia Oculta de Besant & Leadbeater] care au vazut particulele cele mai mici de materie (E1 - subquarci; E2 - quarci; din cele sapte feluri de materie/eterice). Daca nu aveti cunostinta desore aceste cercetari - care v-ar putea ajuta sa gasiti dovezile, despre care vorbesc eu -  puteti citi primele doua capitole la adresa (incepand cam de la jumatatea paginii):
http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro/t11-eterul-eterul
Aceste particule "eterice" sunt realmente niste vortexuri si intr-adevar unele vortexuri sunt pe stanga si altele pe dreapta, si de asemenea unele fac transfer de energie (sa zicem de Koilon) din lumea nostra catre universul complementar iar altele fac acelasi transfer dar dinspre universul complementar catre universul nostru. Acesta e si motivul pentru care viata noastra se foloseste exclusiv de alimentele levogire si ii sunt malefice substantele alimentare dextrogire (precum zaharul). Dar daca nu va intereseaza si alte opinii, nu mai cititi.
.

[protelisav]

  Domnule profesor, eu nu am facut afirmatii rautacioase ci pur si simplu am spus ceea ce gandesc, respectiv nu v-am atacat in nici un fel, nu am facut referiri la persoana d-tale. Din contra, am spus de la bun inceput ca apreciez ideea d-tale cu vortexul ce leaga doua lumi cuplate, neparalele.
Afirmatiile mele sunt doar niste constatari pe care le-am facut dupa ce am citit teoria TDV. Recunosc, cu oarecare rautate, ca ma doare capul atunci cand o citesc.
  Pe de alta parte, in precedentul d-tale mesaj citesc usor siderat ca nu va intereseaza alte opinii! Deci nu doriti un dialog, fiindu-va suficient monologul? Eu am specificat pe scurt ca nu vad nici o dovada adusa de TDV in sprijinul ipotezei vortexurilor. Iata cateva (daca va intereseaza dialogul, altfel nu mai cititi ce scriu eu aici) semne de intrebare pentru mine, iscate de textul teoriei:
- Faceti de la bun inceput afirmatia ca dipolul vortex este constituit in principal din fotoni+ gravitoni. Aici va sprijiniti pe notiunea teoretica de graviton, care - dupa cum stie toata lumea - nu a putut fi pus in evidenta prin masuratori de fizicieni in nici un fel. Adica, la fel de firesc cum e afirmat, poate fi si dezafirmat: ca deocamdata nu exista decat in imaginatia noastra. Eu am fost obisnuit sa ma bazez intotdeauna pe chestii masurabile, dovedite, eventual pipaibile. Daca ne-am ocupa de poezie ar fi OK. Nici nu mai imi bat capul cu afirmatia d-tale ca gravitonii nu au masa de repaus si se misca cu viteza luminii in vid caci sigur nu s-a putut masura/constata cele dinainte, mai ales ca nu-i putem vedea/constata ca exista. Normal, aici d-ta ar fi fost bine sa arati pe ce te bazezi totusi atunci cand faci aprecieri foarte sigure despre cum se comporta gravitonii.
- Ziceti asa: pentru orice particula se poate scrie relatia lui Einstein , cu masa si energia. Dupa care vad formula energiei E ca suma de m_uc²/2 + m_uc²/2, ca suma de "semimase" (particula si antiparticula) si = mc². Consideri particula drept vortex insa din fizica stim si noi ca acolo nu este decat o singura masa si o singura particula si nu particula+ antiparticula! Sau nu stim bine? Poti sa explici un pic?
- La fel: " Visul lui Einstein - de unificare a teoriei câmpului gravitaţional cu teoria câmpului electromagnetic -  este realizabil în cadrul teoriei dipolilor vortex. " Eu m-as bucura sincer ca d-ta sa fi reusit acest lucru - unificarea campurilor. Din pacate, toate marile probleme ale fizicii par sa fie rezolvate de TDV, ceea ce mi se pare hazardat. Fizica actuala are o serie de bube in cap pe care nu si le poate rezolva singura si se aventureaza in emiterea de ipoteze (ca si cand ar fi realitati) precum gaurile negre si albe, big gangul s.a. care deocamdata nu exita pentru ca nu au putut fi dovedite in vreun fel. Eu v-am mai atras atentia inca dintru inceput asupra acestui aspect (in mod cat se poate de politicos). Pot continua cu semnele de intrebare insa consider ca aceste trei sunt suficiente pentru un (eventual) dialog.

                                                           Domnule "mm",
   Am afirmat că "pe acest forum nu răspund decât la argumente pertinente - pro sau contra - referitoare la teoria dipolilor vortex şi conotaţiile acestei concepţii ştiinţifice cu filosofia şi religia. Alte opinii  nu mă interesează". Altfel spus, respect  dreptul la opinie al oricărui participant pe forum şi sunt deschis chiar şi la critici constructive, dar nu răspund la provocări inutile – care înseamnă stres şi pierdere de timp.
   Vă apreciez sinceritatea şi interesul pentru teoria dipolilor vortex, deşi spuneţi că nu aţi înţeles-o pe deplin.  De aceea voi încerca să vă prezint  succint etapele importante în conceperea acestei teorii novatoare prin raportare la cadrul ştiinţific actual.
   În fig. 1 este prezentat un  dispozitiv experimental simplu, format din două sfere goale cu pereţii perforaţi, racordate prin tuburi flexibile - din cauciuc sau alt material impermeabil şi flexibil - la o conductă comună prevăzută cu un robinet (pentru reglarea debitului de fluid) şi o pompă pentru circularea forţată a fluidului prin sistem, într-un sens sau celălalt. În limita erorilor experimentale, s-a constatat că forţele de interacţiune sunt aproximativ direct proporţionale cu produsul debitelor şi invers proporţionale cu pătratul distanţei dintre sfere.   
   Acest experiment face trimitere la legea lui Coulomb şi legea atracţiei universale  descoperită  de Newton. Pentru a explica unitar  aceste legi fundamentale din ştiinţă este suficient să considerăm că particulele elementare sunt configuraţii de particule universale  primordiale de  tip "dipol vortex".  Având în vedere că particulele universale primordiale "nu pot să apară din nimic sau să dispară fără urmă", rezultă că dipolii vortex sunt  "punţi de legătură"  între Universul nostru (format din materie) şi Universul complementar ( format din antimaterie).
   Deci, conceptul de  "dipol vortex" nu a fost  introdus arbitrar, fiind sugerat  de  teoremele lui Gauss  pentru  câmpul electric  şi câmpul gravitaţional, care pun în evidenţă surse de tip  divergent (izvoare)  respectiv  convergent (puţuri)    pentru  particulele universale  primordiale.  Pe lângă dipolii vortex simpli – de tip convergent,  divergent sau mixt – există combinaţii ale acestora mai mult sau mai puţin stabile, rezultate prin interacţiuni fundamentale ( electromagnetice, gravitaţionale, tari, slabe) în procesul de structurare a materiei pe diverse nivele de organizare.
   Faptul că  proprietăţile  particulelor elementare  sunt  reflexia "în  oglindă" a  proprietăţilor antiparticulelor  corespunzătoare,  poate  fi  explicat  prin  raportare  la dipolul  vortex  în cele două  universuri,  în  care  particulele universale  implicate  intră (sau ies)   printr-un  pol  şi  ies (sau intră)  prin celălalt pol cu sensuri  de  mişcare opuse.  De fapt,  dipolul vortex  corespunde unităţii dialectice "particulă-antiparticulă" în cadrul unei existenţe lărgite. Pe  de  altă  parte, se  deduce  că  particulele elementare  şi  antiparticulele corespunzătoare au aceeaşi pondere în Universul dual, ceea ce reprezintă o concluzie firească în structurarea primordială a existenţei.
   În esenţă, un dipol vortex este un model fizic  asociat unităţii dialectice "particulă-antiparticulă", având două stări posibile, şi anume:
-starea  normală, în  care  particula  se  află  în Universul  nostru, iar antiparticula corespunzătoare se manifestă în  Universul complementar;
-starea  inversată, în care polii  vortex-ului  au locaţia  schimbată  faţă de cazul  normal.
Spre deosebire de starea normală, care este mai mult sau mai puţin stabilă, cea inversată este instabilă, având o probabilitate foarte mică de realizare. Cele două stări nu pot exista  împreună în Universul nostru pentru că dispar simultan prin procesul de anihilare.
   Universul nostru şi Universul complementar "nu sunt paralele", ci coexistă în sens dialectic, având  în  comun axa timpului, întreaga existenţă fiind un Univers cvadridimensional dual. Deşi schimbul de particule universale se desfăşoară în ambele sensuri, la nivel global fluxul de particule primordiale este preponderent spre Universul nostru şi determină expansiunea acestuia şi modul de structurare pe diverse nivele de organizare, iar Universul complementar se află în contracţie.
   Se pune firesc întrebarea: cum pot fi identificate  particulele universale primordiale? În  demersul cognitiv  ele trebuie căutate printre particulele  elementare din modelul standard care coincid cu antiparticulele corespunzătoare, nu au masă de repaus, ci doar masă de mişcare,  au un timp mediu de viaţă infinit (sunt indestructibile)  şi se deplasează cu viteza luminii în vid.  Evident, fotonul  corespunde acestor cerinţe, fiind  "particula mesager" pentru interacţiunile electromagnetice. 
     Râmâne să identificăm gravitonul - "particula mesager" pentru interacţiunile gravitaţionale.  Prin corelarea legii atracţiei universale cu teoria dipolilor vortex, rezultă că gravitonii sunt particule universale primordiale care intră în dipolii vortex.
   Având  în  vedere  că  gravitonii, care  intră  într-un  dipol vortex,  prin  polul  convergent  din  Universul nostru,  ies ca fotoni  prin celălalt pol din Universul complementar,  rezultă că fotonii şi gravitonii, precum şi antiparticulele acestora, coincid, deci  pot  fi  identificaţi  prin  conceptul  unitar  de  particulă  universală primordială. Într-o  exprimare concisă, fotonii  sunt  particule  primordiale care  ies  dintr-un  vortex  din  Universul  nostru,  iar  gravitonii  sunt  particule  primordiale care  intră  într-un  vortex  din  Universul  nostru.  Răspunsul  la  întrebarea  firească "de ce gravitonii nu au fost descoperiţi până în prezent?" este că  nu  au  fost  identificaţi cu fotonii  care  intră  în  vortexurile  din  Universul nostru. 
   În acest cadru conceptual, se poate afirma că mărimile fizice cunoscute capătă o profundă  încărcătură de semnificaţii. De  exemplu, sarcina  electrică  şi  inducţia  câmpului electric  pentru  o  particulă elementară sunt proporţionale cu  intensitatea fluxului de fotoni,  respectiv cu densitatea intensităţii fluxului de  fotoni  printr-o  suprafaţă  închisă  în  care  se  află  dipolul vortex  asociat, iar  masa  şi intensitatea câmpului gravitaţional sunt proporţionale cu  intensitatea fluxului de gravitoni, respectiv cu  densitatea  intensităţii  fluxului  de  gravitoni  printr-o  suprafaţă  închisă  în care  se  află  dipolul vortex  asociat.
   Mai mult, expansiunea Univrsului sugerează că particulele universale primordiale sunt cuante, nu numai pentru energie, masă, sarcină electrică sau informaţie, ci şi "cuante spaţio-temporale", ipoteză care ar justifica pe deplin  manifestarea  existenţei ca "unitate în diversitate" la graniţa dialectică dintre cauzalitate şi întâmplare, libertate şi necesitate, actualitate şi potenţialitate.
   În concluzie, este fascinant că teoria dipolilor vortex  permite   scheme  de   raţionament care pun în evidenţă  legătura profundă dintre  configuraţiile de particule universale primordiale cu  spaţiul, timpul şi materia în mişcare şi transformare. Se poate astfel realiza o "scientia nova" cu deschidere largă către filosofie şi religie.
   

[socrate]

                                                         
   Am afirmat că "pe acest forum nu răspund decât la argumente pertinente - pro sau contra - referitoare la teoria dipolilor vortex şi conotaţiile acestei concepţii ştiinţifice cu filosofia şi religia. Alte opinii  nu mă interesează". Altfel spus, respect  dreptul la opinie al oricărui participant pe forum şi sunt deschis chiar şi la critici constructive, dar nu răspund la provocări inutile – care înseamnă stres şi pierdere de timp.
   

Domnule profesor,am inteles, de filozofie si religie,interesante opiniile dvs. cat si deschiderea pe care o aveti spre dialoguri/opinii constructive.Problema este ca, una este "filozofia religioasa"(Filozofie. O rută din mai multe drumuri, care conduce de nicăieri spre nimic.Ambrose Bierce) si alta este Filozofia Ratiunii/Rationalista (Filozofia este starea naturală a spiritului.Garret Imis).In acest context care este in opinia dvs. relatia/legatura dintre  "teoria dipolilor vortex" si folozofia paterna  religioasa!?... schimba,justifica oarecum "teoria/ideologia costala" a crearii/confectionarii gen.nascator de viata,femeia din "coasta mascula"!? .... sau justifica oarecum necesitatea "teoriei/ideologiei sclavagiste",umilirea omului de catre om si astfel justificarea  "dipolilor vortexului" Dreptului Pozitivist!?.Daca aveti amabilitatea,ar fi utile si cateva cuvinte/opinii despre relatia "teoriilor dipolilor vortex" cu Starea Naturala a Spiritului,Drepturile si Libertatile Naturale,teoria/ideologia Dreptului Natural si aplicatiile acestei teorii/ideologii in Comunitatile Materne/Naturale, non religioase(religie=reformulare, relogare) in decursul istoriei Matriarhale trecand prin istoria Patriarhala pana la putinele Comunitati/Societati Matriarhale contemporane care au mai ramas in urma "vortexului patriarhal".Pe aceiasi tema filozofica religioasa ar fi foarte utila si o parere intelectuala,nu neaparat rationalista, despre "teoria dipolilor vortexului" exprimata de confratele dvs.,Profesorul Mason  Giuliano Di Bernardo, in cartea sa, ,,Cunoaşterea umană. De la fizică la sociologie şi religie".
Acest profesor Giuliano Di Bernardo a avut amabilitatea sa raspunda la cateva intrebari lamuritoare referitoare la cartea sa:Cartea ,,Cunoaşterea umană. De la fizică la sociologie şi religie" porneşte de la ideea că umanitatea este în pericol şi îşi trăieşte sfârşitul. De ce credeţi asta?
Astăzi avem posibilitatea să inventăm un om nou, pentru viitor, pentru că umanitatea se îndreaptă către autodistrugere. Democraţia, ca formă de guvernământ (patriarhal) este bună (ca si precedentele,capitalismul,feudalismul sclavagismul) în teorie,(si practica pt. clasa dominanta) dar,(nefasta in practica vietii sociale pt. clasa dominata)  aşa cum arată acum, este apropiată de anarhie. Se poate vedea asta peste tot. Democraţia este prost(inteleasa sa substituit Dreptatii) aplicată în multe ţări, în Italia, în România, dar, mai ales, în ţările din Europa occidentală.In paranteze am "ajustat" nitel exprimarea d-lui profesor.
Care este soluţia dumneavoastră pentru ieşirea din impas?

Giuliano Di Bernardo: Este una singură. Şi o prezint în această carte: apariţia tiranului iluminat. Mergem către o guvernare mondială, iar democraţia nu este o formă care poate susţine sosirea unui tiran iluminat. Nu vorbim aici despre dictatorii pe care i-am avut în trecut. Din cele mai vechi timpuri, umanitatea a fost susţinută de societăţi ezoterice, iar aceste societăţi pot ajuta tiranul iluminat să guverneze cu înţelepciune. Avem nevoie de ceva mai puternic decât ce a fost până acum, de un om care să conducă nu numai prin raţiune, aşa cum s-a făcut în trecut, ci şi prin înţelepciune.

[protelisav]

Când te afli la frontierele cunoaşterii trebuie să priveşti dincolo de orizont prin ştiinţă, filosofie şi credinţă.

[mm]

  D-le @protelisav, am inteles din ultimul mesaj ca fotonii si gravitonii sunt unul si acelasi lucru. Nu am inteles totusi daca exista concomitent doi cate doi - adica un foton + un graviton (in acelasi vortex), asa cum reiese din formula energiei, la care m-am referit deja (ca suma de energii de semimase).
  De asemenea, se pune intrebarea cum se "materializeaza" un vortex dipol? Este el identic cu particulele elementare? Constat ca exista diferente mari de gandire intre noi, poate unde suntem tributari formatiei noastre profesionale - una de teoretician si cealalta de practician. Multumesc pentru explicatii.

[protelisav]

  D-le @protelisav, am inteles din ultimul mesaj ca fotonii si gravitonii sunt unul si acelasi lucru. Nu am inteles totusi daca exista concomitent doi cate doi - adica un foton + un graviton (in acelasi vortex), asa cum reiese din formula energiei, la care m-am referit deja (ca suma de energii de semimase).
  De asemenea, se pune intrebarea cum se "materializeaza" un vortex dipol? Este el identic cu particulele elementare? Constat ca exista diferente mari de gandire intre noi, poate unde suntem tributari formatiei noastre profesionale - una de teoretician si cealalta de practician. Multumesc pentru explicatii.

După  cum am mai precizat, dipolul vortex este un model fizic pentru particulele elementare, care a fost  dedus pe baza legilor similare ale interacţiunilor electrice şi gravitaţionale.
Sarcina  electrică  pentru  o  particulă elementară este  proporţională cu  intensitatea fluxului de fotoni  printr-o  suprafaţă  închisă  în  care  se  află  dipolul vortex  asociat,  iar  masa  particulei elementare este  proporţională cu  intensitatea fluxului de gravitoni printr-o  suprafaţă  închisă  în care  se  află  dipolul vortex  asociat. Evident,  configuraţia vortexului  unei particulele electrice elementare este determinată atât de fotoni cât şi de gravitoni.

[protelisav]

Având în vedere că particulele universale primordiale care  intră/ies  printr-un  pol al unui dipol vortex ies/intră  prin celălalt pol cu sensuri  de  mişcare opuse, se poate afirma că forţelor gravitaţionale şi electrice din Universul nostru (format din materie) le corespund forţe electice, respectiv gravitaţionale, din Universul complementar (format din antimaterie). Deoarece Universul nostru se află în expansiune, este firesc să presupunem că Universul complementar se află în contracţie, particulele universale primordiale fiind cuante, nu numai pentru energie, masă, sarcină electrică sau informaţie, ci şi "cuante spaţio-temporale".
În acestă interpretare dialectică a existenţei, procesul de anihilare particulă-antiparticulă cu transformarea dipolilor vortex  în fotoni  poate fi interpretat ca trecerea materiei din starea   "in actu" în starea   "in potentia", altfe spus, orice structură materială care dispare din Universul nostru lasă urme pentru veşnicie în energie şi  informaţie. Într-o exprimare sugestivă, se impune corelarea conotaţiilor semantice ale termenului de "Existenţă"  cu "Necuprinsul", pentru că este un concept primar care se referă la tot ce a fost, tot ce există şi tot ce va fi.  Într-o exprimare concisă,  "Existenţa" este  "Totul" – de oriunde şi oricând, atât ca realitate cât şi ca posibilitate.  Spaţiul şi timpul sunt formele fundamentale de manifestare a devenirii existenţei  care fac posibilă reflectarea realităţii obiective   de către fiinţa umană. 

[mm]

  Multumesc pentru raspuns, protelisav. Propun adresarea obisnuita de pe net (you-you) si sa renuntam sa ne mai tot domnim intre noi. Sunt multumit de acest dialog, in primul rand pentru ca esti logic, te exprimi logic. Acestui spirit logic ma adresez eu (si-l "agreez" against altor feluri de gandiri)!

  O idee excelenta, la care subscriu, este ca daca univ. nostru este in expansiune (neglijam deocamdata parerile contrarii) atunci univ. complementar trebuie sa se afle in contractie. Consecintele acestei extrem de banale ipoteze (caci nu suntem cu totul siguri ca univ. nostru se dilata - sunt destule argumente contra) sunt insa extrem de nebanale. La notiunea de "cuante spatio-temporale" cred ca se impune o definire foarte bine delimitata pentru ca, eu de ex. si nu numai, nu stiu/stim ce este aceasta. In primul rand pentru ca spatiul si timpul sunt notiuni fundamentale , adica nu se stie ce sunt ele (ca sa fim realisti) iar spatiu-timp este ceva ce nu percepem si nici nu avem vreun aparat de masura (si metoda de masurare) a acestui spatiu-timp. Stiu ca l-a "definit" 1stein insa a sa TR inca nu a fost dovedita experimental.

În acestă interpretare dialectică a existenţei, procesul de anihilare particulă-antiparticulă cu transformarea dipolilor vortex  în fotoni  poate fi interpretat ca trecerea materiei din starea   "in actu" în starea   "in potentia", altfe spus, orice structură materială care dispare din Universul nostru lasă urme pentru veşnicie în energie şi  informaţie.

Foarte interesanta asertiune!

  Vad ca ca am nimerit faptul ca dipolul vortex este modelul particulelor elementare. Confirmarea ta ma face sa merg mai departe si sa ma intreb despre care particula elementara este vorba. Pentru ca acestea sunt mult diferite intre ele. Din cate stiu eu sunt trei familii: leptoni, mezoni si barioni. Poate un singur dipol vortex sa le caracterizeze pe toate?

  Se poate exemplifica cu un vortex (cel mai simplu) care sa contina un singur foton si un singur graviton? Si care ar putea fi aceasta particula elementara (evident, probabil din familia leptonilor), poti sa dai acest exemplu? Ca si exemplu de calcul, o asemenea particula ar putea fi o nespereata optiune. Incerc sa fiu inteligibil si rezum: un dipol vortex este -fara indoiala- o particula elementara si pentru un calcul, didactic sa zicem, avem la dispozitie o particula elementara -cea mai elementara- formata dintr-un (flux de un singur ) foton si dintr-un (flux de un singur) graviton?

  Sper ca nu am pus prea multe intrebari, acestea sunt intrabari pe care mi le pun mie insumi, in complectare la teoria ta (pe care am citit-o).
.

[fiulploii]

Intru si eu putin in discuție cu rugămintea de a se explica experimentul celor doua fante prin teoria prezenta pentru a încerca sa pricep mai bine . Sau cum putem explica existența particulelor care nu au antiparticule corespunzătoare fiindca ele însele sunt si particula si antiparticula , cu alte cuvinte  putem zice ca sunt neutre dintr-un anumit punct de vedere sau  putem zice ca sunt mesageri ?

   Mulțumesc anticipat .

[protelisav]

Intru si eu putin in discuție cu rugămintea de a se explica experimentul celor doua fante prin teoria prezenta pentru a încerca sa pricep mai bine . Sau cum putem explica existența particulelor care nu au antiparticule corespunzătoare fiindca ele însele sunt si particula si antiparticula , cu alte cuvinte  putem zice ca sunt neutre dintr-un anumit punct de vedere sau  putem zice ca sunt mesageri ?
   Mulțumesc anticipat .

   Aţi sesizat un aspect esenţial din teoria dipolilor vortex, şi anume, faptul că în cadrul particulelor elementare din modelul standard există particule cu statut  special, ca de exemplu, fotonii şi gravitonii.  Ele nu au masă de repaus, ci doar masă de mişcare, nu au antiparticule, au un timp mediu de viaţă infinit (sunt indestructibile)  şi se deplasează cu viteza luminii în vid.  Aceste caracteristici sunt considerate criterii de bază pentru identificarea lor cu particulele universale primordiale.
   Celelalte particule elementare din modelul standard pot fi descrise prin configuraţii de particule universale  primordiale   de  tip "dipol vortex".  Având în vedere că particulele universale primordiale "nu pot să apară din nimic sau să dispară fără urmă", rezultă că dipolii vortex sunt  "punţi de legătură"  între Universul nostru (format din materie) şi Universul complementar ( format din antimaterie). De fapt,  dipolul vortex  corespunde unităţii dialectice "particulă-antiparticulă" în cadrul unei existenţe lărgite.
   Pe lângă dipolii vortex simpli – de tip convergent,  divergent sau mixt – există combinaţii ale acestora mai mult sau mai puţin stabile, rezultate prin interacţiuni fundamentale ( electromagnetice, gravitaţionale, tari, slabe) în procesul de structurare a materiei pe diverse nivele de organizare.

[protelisav]

Este fascinant că dipolii vortex nu sunt "entităţi imuabile", pentru că, deşi configuraţia lor rămâne neschimbată pe  intervale de timp determinate,  ei se "primenesc" permanent prin schimbul de particule universale primordiale între cele două universuri.  O comparaţie sugestivă se poate face cu un râu, a cărui apă curge permanent, dar configuraţia sa se păstrează în condiţii date, curenţii fiind  determinaţi de forma albiei şi diversele tipuri  de interacţiuni. 
În concluzie, materia nu poate exista decât în mişcare şi transformare.

[protelisav]

Dincolo de orizont este Necuprinsul...

[Xanadron]

Este fascinant că dipolii vortex nu sunt "entităţi imuabile", pentru că, deşi configuraţia lor rămâne neschimbată pe  intervale de timp determinate,  ei se "primenesc" permanent prin schimbul de particule universale primordiale între cele două universuri.  O comparaţie sugestivă se poate face cu un râu, a cărui apă curge permanent, dar configuraţia sa se păstrează în condiţii date, curenţii fiind  determinaţi de forma albiei şi diversele tipuri  de interacţiuni. 
În concluzie, materia nu poate exista decât în mişcare şi transformare.

Ei da, cu ideea asta (adica mai precis cu prezumtia ca dipolii vortex nu ar fi "entităţi imuabile") inclin sa fiu de acord fie si doar p-un palier intuitiv, clar non-profesionist.

Similitudinea cu doar aparenta stabilitate din pdv fizico-chimic a "containerelor" noastre ma face sa cred asta (oasele de ex. sint nou-noutze 100% in 6-7 ani, alte tzesuturi/fluide/celule fiind si mai rapid inlocuite cu copii... aproape identice, c-au avut grija programatorii :martiansad: telomerilor nostri sa ne "instaleze" un Xerox celular de 2 bani, care incepe sa dea rateuri inca de la 35-40 de ani.) :lol:

[mm]

  In lipsa raspunsurilor la obiectiile/intrebarile (pertinente si politicoase) si eu am ajuns la concluzia ca teoria dipolilor vortex este - intr-adevar - o teorie dar a polilor waxtext. Sau waxtest, dupa preferinte. "Alte opinii nu ma intereseaza!", deci nu mai insistati, va rog.