FAN si alte fenomene descrise de oameni simpli

[maura]

 Sunt reportaje in anumite publicatii romanesti realizate de catre jurnalisti care nu urmaresc neaparat investigarea propriu-zisa  (pacat ) si dupa anumite reguli a  fenomenelor ci mai degraba  surprind relatari in viziunea oamenilor de la sat , in zone mai izolate. Am citit  acest articol si m-am gandit sa-l postez pentru ca , in ciuda amprentei de comic  :? ce razbate din articol vis-a-vis de martorii fenomenelor , totusi pot fi considerate un fel de marturii din zone mai des "frecventate"  de FAN si alte fenomene. In publicatia de mai jos au mai fost reportaje realizate la "fata locului" in diferite zone din Romania dar cred ca multi colegi au citit .

http://www.formula-as.ro/2014/1128/societate-37/straterestrii-din-baragan-18069

[maura]

  Am gasit alte 2 reportaje originale in aceeasi publicatie . Subiectul din al doilea reportaj a mai fost discutat pe forum dar merita citit si articolul ( cand eram mica bunica ne povestea ca a trait evenimente asemanatoare ...)

http://www.formula-as.ro/2014/1110/societate-37/hale-frumoase-17520   



http://www.formula-as.ro/2007/798/societate-37/crima-de-pe-fundul-ciubarului-8926

Daca sunt colegi care au citit si alte reportaje despre satul romanesc "altfel " atunci merita sa le adauge aici. Multumesc

[Xanadron]

Asteptam si oaresce comentarii pe marginea linkurilor, fiindca ambele "povesti" sint interesante si se poate specula/comenta o eternitate pe marginea lor.
In orice caz, cea mai relevanta mi se pare marturisirea "calusarului" din Orastie - Boşorod (habar n-aveam oricum ca-s si alte regiuni  in care-a supravietuit ritualul "pagin" calusheresc in afara de Arges/Oltenia.)

"Aşe. Io fusei tiner. Şi în tinereţea me fusei vătaf peste căluşeri. Din moşi noi ştim călu­şerii. Amu se face cu bâte, da' în hăle timpuri se juca cu arme.
   Nu era un dans artistic domnule, căluşeru. Era o luptă cu du­hu­­rile şi cu rălele, de-aia posteam şi ne ţâ­neam în cură­ţenie înainte de joc. Că­luşerii te ridicau din orice be­te­şug şi aduşeau bunătate pe sat. Nici tata Hă­lor Frumoase nu putea să ne întreacă. Că ţâpam omu' bolnav pe un sac cu pelin şi jucam căluşul în jurul lui şi era ca nou a doua zi.
    De-asta nu era casă unde să nu ne cheme şi să nu ne roage să mai stăm, să mai jucăm.
Hăle Fru­moase făşeau lejea din ceriuri şi ele jucau după cum le venea, dansau aşe, cam cum face vântu'. Da' noi făşeam lejea de pe pământ şi nu aveam voie să greşim un pas în jocu' nostru. Şi nu ştiu a cui ordine făşeau ele, da' căluşerii o au pe-a lui Dumnezău şi e mai tare ca oricare alta. Aşe. Ie."

Concluzie (una din numeroase altele): Precum in Ceruri, asa si pre Pamint. :star:
Clar ca apropo de puterile tip "siddhi" date de asceza - aka "curatenie" launtrica.

La fel de clar insa-mi pare (mie cel putin) si faptul ca nivelul initiatic "caluseresc" e/era doar unul intermediar, fiindca pentru detinatorii mai evoluati ai pomenitelor resurse "supraumane" siddhis ramin doar epifenomene, de care nu obisnuiesc sa faca uz.

P.S. As mai analiza - da' ma tem ca s-o-nsera -  :lol: aceleasi mecanisme prin care si artele martiale (inclusiv "Katas"-urile) pot avea un rol initiatic similar "caluserismului" - evident ca doar practicate-n anumite conditii de concentrare si mai ales asceza "auto-cizelanta". 8-)

[tractorbeam]

   ...Hăle Fru­moase făşeau lejea din ceriuri şi ele jucau după cum le venea, dansau aşe, cam cum face vântu'. Da' noi făşeam lejea de pe pământ şi nu aveam voie să greşim un pas în jocu' nostru. Şi nu ştiu a cui ordine făşeau ele, da' căluşerii o au pe-a lui Dumnezău şi e mai tare ca oricare alta. "[/i]...

Citind despre Hăle Fru­moase si ispravile lor nu stiu de ce ma duce gandul la entitatile din cartile lui Charles Hall (airman la Mojave Wells prin anii 50 - Millenial Hospitality).

[maura]

 La comentarii nu am fost priceputa, doar la analize pe text  :-D.
Serios acum,  nu cred ca pot face comentarii interesante pe marginea fenomenelor pentru ca nu am citit suficient. Pot doar sa observ o oarecare asemanare a atitudinii taranului roman fata de "aratarile padurilor "  cu atitudinea oamenilor din Islanda care privesc firesc existenta "poporului huldu" dar acestia fac si turism : "Sippa este o femeie plinuţă cu ochi albaştri şi poartă pe cap o caciula roşie. Ea însăşi aduce puţin cu un personaj de poveste. De două ori pe săptămână, Sippa organizează circuite turistice prin Hafnarjördur - un orăşel despre care se crede că ar fi capitala islandeză a ielelor şi spiriduşilor. ,,Nălucile sunt aproape ca oamenii normali: înalte, subţirele şi arătoase, deci – ca noi. Ielele arată diferit: au urechi mari şi picioare lungi. Formele sub care se arată sunt diferite, însă toate spiritele trăiesc ascunse"- spune Sippa."
Atractia mea pentru mister isi are  inceputul in povesti auzite in copilarie cand eram in satul bunicilor iar regretul ca nu imi mai amintesc destule detalii sa pot povesti si copiilor m-a determinat sa  incep sa caut si sa salvez pe hard reportaje si articole care redau povesti "de la sat".  M-am gandit ca merita  sa existe pe forum un subiect nou cu astfel de reportaje , mai degraba un fel de biblioteca, in care sa regasim de exemplu si relatarile postate de unii colegi in trecut (vezi relatarea lui @alx despre zane de ex ) .    Oricum pe viitor mai caut in arhiva publicatiei amintite si alte articole si promit ca incerc sa fac si
oareshce comentarii...  :lol:                                                                       

[maura]

Am revenit cu alte reportaje interesante.

Primul reportaj , de data asta despre fenomene in Muntii Retezat (o  intamplare este prezentata mai detaliat pe site-ul Asfan dar pe celelalte 5 nu le-am gasit in alte publicatii) .

http://www.formula-as.ro/2012/1023/societate-37/misterele-retezatului-15170

<<(...)"Turiştii au povestit că în acea zi de vară, cu cer senin şi fără nici un nor pe cer, au fost cuprinşi de o ceaţă deasă. Prin ceaţă au văzut forme umanoide care se apropiau sau se depărtau de ei, unele mişcându-se foarte rapid. S-au speriat şi au fugit la vale, pe grohotiş, ceea ce le-a cauzat rănile. Nu ştiu cât de adevărate erau acele forme umanoide, însă frica şi rănile acelor turişti erau cât se poate de reale. Mă îndoiesc că un grup de câteva persoane ar fi inventat o asemenea poveste", spune George Resiga. (...) Sau cu zecile de alte mărturii ale ciobanilor din zonă, care văd mereu flăcări, "dar nu ca cele de pe comori".(...)>>


<<(...)Cu plete până la umeri, "ca un dac liber", şi cu o mustaţă argintată, doctorul mi-a povestit cum i s-a părut "vârful lipsă" al Retezatului." "Senzaţia mea a fost că acea platformă din vârful muntelui nu poate fi ceva natural. Imaginaţi-vă o suprafaţă cam cât un teren de fotbal, perfect dreaptă, şi numai stâncă. Oricât ar fi şlefuit vântul şi natura piatra, părerea mea este că nu avea cum să realizeze aşa ceva. În plus, e adevărat că mintea te duce la un aerodrom sau, oricum, la o pistă pe care poate să aterizeze o navă. Poate e doar din cauza înălţimii şi a faptului că eşti între nori, habar nu am, dar senzaţia mea aceasta a fost. Dacă vreţi un scenariu SF, acel loc e ca şi cum un laser uriaş a decapitat unul dintre cei mai înalţi munţi ai României. Nu ştiu dacă e mână de om sau de altceva, dar cred că locul a fost făcut aşa în mod intenţionat, nu în mod natural".(...)>>


Se pare ca in satele izolate  doar oamenii locului  (posibil sa fie mai buni receptori pentru fenomene neobisnuite avand un stil de viata mai apropiat de natura si mai "curat" sau poate pentru ca sunt doar ei prin pustietatile alea), au parte de experiente "exotice". Totusi sunt si locuri in care  acest tip de fenomene este aparent "gratis" (daca nu punem la socoteala  efortul fizic de a ajunge in locuri mai greu accesibile) . O persoana apropiata  mi-a povestit recent ca acum cca14 ani, in timpul unei drumetii in Retezat, impreuna cu un grup de prieteni , a vazut deasupra lacului Bucura , in jurul orei 11-12 pm ,15 "bulgari " de lumina alb-galbuie care se deplasau "in grup" deasupra si de jur imprejurul lacului. Au observat fenomenul cca 1 ora dupa care au trebuit sa intre in refugiu fiind destul de frig.  Au facut si poze dar la intoarcere , dupa developare nu se vedea nimic  in ele.


http://www.formula-as.ro/2012/1028/societate-37/misterele-retezatului-cautatorii-de-aur-15329

<<Ii este teamă să povestească. Şi acum, când îşi aminteşte, are un tremur în glas. Era pe înserat, şi umbra aceea s-a mişcat. Semăna atât de bine cu un urs! Era convins că este urs, deşi s-a mirat că nu l-au simţit câinii aflaţi la doi paşi de el, pe lângă oi. Nu ştie de ce a tras. Poate reflexul de vânător să-l fi făcut să apese trăgaciul, era unul dintre cei mai buni de pe Valea Jiu-lui. A pus arma la ochi, câteva secunde şi-a ţinut respiraţia şi apoi... detunătura. Umbra aceea a căzut la pământ, în timp ce bubuitul cartuşului încă zbura prin vale, aruncat din stânci în pădure şi de-acolo înapoi spre el. "M-am dus să văd ce-i. Da' nu era urs. Era aşe, ca un om, da mai mult un omuşor. Să zic, la vreun meter şi vreo douăzeci de ţante (centimetri). Era tăt numa' blană, aşa ceva io n-am văzut în viaţa me şi nici n-am auzit. Era mort, îl lovisem în piept şi căzuse pe spate. Avea într-o mână ceva ca un lămpaş, ca un felinar, aşa.>>


http://www.formula-as.ro/2012/1039/societate-37/muntii-ielelor-povesti-adevarate-din-codru-moma-15614

<<Povestea lui Graţian - omul lup din satul Izbuc, Bihor, a ajuns deja celebră, datorită documentarului lui Thomas Ciulei (producţie 1995). "Regizorul l-a urmărit multă vreme pe Graţian, pe drumurile sale în pădure ori cu sacul, pe la vecini. Prin sat umbla vorba că la naşterea lui Graţian, cordonul ombilical nu a vrut să se rupă până când moaşa nu a invocat pricoliciul de lup. A fost un moment hotărâtor pentru viaţa acestuia. În film, Graţian povesteşte despre Dumnezeu, despre distanţele care tind spre infinit şi despre dorinţa sa de a elucida "şmecheria" cu infinitul. Se vede pe sine ca un călător prin univers, care va trece la un moment dat pragul vieţii pământeşti, iar atunci esenţa sufletului său se va contopi cu Dumnezeu. Documentarul conturează portretul unei persoane deosebite, pe muchia dintre magie şi realitate, dintre geniu şi nebun. Graţian era fiu de preot, dar pentru că părinţii îl blestemaseră, iar casa lui era bântuită, ajunsese un cerşetor şi se mutase într-o cocioabă la marginea satului".>>

http://www.formula-as.ro/2013/1082/societate-37/taramul-marilor-duhuri-16773

<<(...) Comorile sunt de multe feluri, unele sunt rele, altele sunt bune, unele sunt pentru oameni, altele vor aparţine pentru vecie necuratului şi ştimelor banilor, unele comori sunt blestemate cu jurământ, altele aparţin uriaşilor, jidovilor sau duhurilor de războinici care le-au îngropat, şi de-aceea, dacă nu ştii toate astea, mai bine nu te-apuci să cauţi. "Ce fel de oameni erau pe-atunci, tanti Vica?" Stăm pe buturugi, ea are părul aproape alb, deşi nu pare foarte bă-trână, mărturiseşte că spune rugăciuni inventate de ea, nu din cărţi, ca popii, şi că oamenii dinainte de timpuri şi de Potop se pricepeau să dezlege tainele cerului, că erau cu mult mai mari decât noi, că vorbeau cu iarba, cu arborii şi cu păsările, aşa cum vorbim noi acum, pentru că Dumnezeu le dăduse darul ăsta, numai că din cauza comorilor se făceau mereu mai răi şi se omorau între ei şi atunci Dumnezeu a trimis Potopul pe lume şi celor care-au urmat le-a luat ştiinţa graiului păsărilor şi animalelor şi oamenii au devenit mai săraci. "Numai, ştii ce?", adaugă ea încet, ca şi cum cineva ne-ar fi putut auzi, "aici, la Troiţa Peşterilor, pe văgăunile  estea, nu s-o stins spiţa urieşilor, pentru că udătura Potopului n-o suit peste vârfuri, până la culmea Jigorului, unde şi-or ascuns ei comorile ce le-or avut. Cine-i neam de urieşi să cunoaşte de la o poştă, după ochi şi după perii ca rugul de mure şi acela sâmte comoara şi are ştiinţă s-o găsească numaidecât(...)>>



Citind mai demult articole despre populatii din Alpi (friulanii,romansii ) cu stramosi vlahi, cu limba si obiceiuri , credinte si mituri asemanatoare cu ale taranilor din Apuseni , Maramures si Bucovina (asemanari incredibile si inexplicabile spun jurnalistii care au fost acolo)  , ma intreb daca aceste fenomene  "s-au mutat" cu tot cu credintele si obiceiurile celor care au plecat (de nevoie se pare) sau "au ramas" ...pentru ca in locurile astea ( si sunt multe ) sunt sursele fenomenelor....

Tara noastra este frumoasa, fantastica si fenomenala cu tot ce presupun acesti termeni ( vorba 'ceea cu "pacat ca-i locuita "  denota de fapt tristete ). Pana nu vedem impreuna cu copiii toate locurile frumoase din tara asta nu vom face vacante peste hotare.

Ar fi interesanta o harta google earth cu toate hotspot-urile de pe teritoriul nostru unde s-au semnalat fenomene  (consemnate in presa, vazute de voi si relatate de localnicii cu care am stat unii dintre noi de vorba) ...