Misterele de lângă noi.

[mm]

Toţi cei care cunosc mai mult despre cazurile expuse sau alte legende din orice zonă (de ex. pe topicul ştirilor sa pomenit de Biserica Neagră din Braşov si un tunel subteran),  să vină cu informaţii în măsura în care pot, fără să se expună

Ca si brasovean, pot sa-ti raspund la aceasta cerere confirmand in proportie de 90% adevarul. Nu ma expun deoarece nu m-am plimbat prin tunelurile Brasovului. Altii insa au facut-o cu masina si pentru ca informatia am auzit-o din surse diferite /independente, o dau de sigura. De altfel, in stancile din jurul cetatii Brasovului sunt practicate multe intrari (multe blocate, zidite, sudate, etc.) in tot felul de cavitati prin care unii (inclusiv boschetari sau copii neastamparati) s-au plimbat, si, din spusele lor, te poti rataci prin ele.
  Acu' cativa ani, in ziarul local s-a dat o stire referitoare la descoperirea in subsolul strazii Republicii, sub canalizarea si canalele de telefonie existente, a unui alt canal practicat de sasi pe vremuri, la cativa metri sub canalele contemporane. Deoarece canalul/canalele presupuse "de scurgere" erau uscate, spatioase, se propunea chiar ca sa fie utilizate pentru cablurile telefonice, electrice, s.a. care sunt cam inghesuite in actuala pozitionare. Se dadea si o poza, din cate imi mai amintesc.
  La "revolutie" s-a vorbit chiar mult si insistent despre tunelurile prin care "teroristii" s-au deplasat nevazuti, aparand si disparand "ca din pamant". Probabil ca aceste tuneluri unesc cele mai importante cladiri construite de sasi in cetatea Brasovului, printre care si Biserica Neagra si Biserica Bartolomeu. Am auzit ca sub strada Lunga exista un astfel de tunel prin care se poate circula motorizat de la biserica din Bartolomeu pana la hotelul ARO.

  In ce priveste lacurile fara fund si tunelurile lungi de kilometri, am auzit aceste legende inca de copil, de la tara, caci in zona mea natala se gasesc multe urme lasate de stramosii nostri daci. De la mineri (din Apuseni) am auzit mereu, cu insistenta, despre tăuri fara fund care comunicau cu Marea Neagra. La Craiva, unde am rude, gasesti oricati povestitori care iti vor relata despre tunelul ce leaga cetatea de la Piatra Craivii cu (vechiul sat Craiva) si prin care imparateasa circula cu o trasura cu cai (nu mai stiu numele imparatesei). Aceleasi tuneluri se regasesc in legendele cu cetatea de la Tăuţi (aici chiar am vizitat un astfel de tunel si am postat vreo doua poze la adresa:
http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro/t29-baraj-hidrotehnic-sau-sclduul-uriailor
  La iesirea din Alba Iulia spre vest, soseaua trece pe deasupra unei mici balti despre care stiu din copilarie ca este "fara fund" si tare imi vine sa cred ca-i adevarat deoarece constructorii in loc s-o astupe cu pamant, au construit un lung pod rutier peste ea!
  Densitatea extrem de mare de legende si povesti de tot felul din Romania si in mod special din Ardeal, da un semnal foarte clar, conf. zicalei: nu iese fum fara foc. Dar tunelurile, multe din ele pot fi si vizitate si nu-s putine.

[SLEAH19]

Tunelurile subterane

Stăteam cu materialul adunat de ceva vreme şi postul colegului fiulploii despre oraşele subterane, inclusiv ale geţilor, placa de la Iaşi , subteranele Bucureştului,Clujului şi a  Munţilor Bucegi şi pomenirea din nou a userului Lucian Cozma pe alte topicuri, mi-a dat un brânci să postez ce am până acum pe subiect .

  Nu cred că este oraş din Romania, cu atestare documentară în perioada zorilor evului mediu în care să nu existe legende despre tunelurile subterane.

     Tunelurile subterane alături de fortificaţii făceau parte din elementele militar/stretegice obligatorii din cele mai îndepărtate timpuri. Amintesc doar în treacăt de subteranele Parisului, Londrei, Madridului, catacombele Romei , pasajele si tunelurile secrete ale Berlinului ,  Budapestei sau Petersburgului .

Despre posibilele tuneluri subterane din Brasov a pomenit colegul mm in postarea de mai sus, despre Subteranele Bucurestilor sa scris enorm şi sunt convins că în perioada comunistă , în paralel cu metroul au fost construite cu rol strategic : galerii , bunkere şi depozite subterane etc.

  Ţin să precizez din start colegilor şi cititorilor care vor avea răbdarea să parcurgă subiectul , că abordarea într-o cheie mai lejeră are scopul de al face mai uşor de parcurs dar documentarea din izvoare istorice, monografii, discuţii cu martori în anumite cazuri şi munca de teren au fost făcute  serios.

Subteranele Timişoarei

      Timişoara are o istorie şi o arhitecturală asemănătoare unui tort de mireasă cu multe etaje .

      Începând din perioada ocupaţiei romane şi până în perioada comunistă toţi strategii cetăţii indiferent care au fost , au gândit metodele prin care o cetate şi mai târziu un oraş de câmpie pot fi apărate în siguranţă: de la fortificaţiile romane la zidurile şi palatul fortăreaţă a lui  Carol Robert de Anjou , modernizat de Huniazii lui Iancu de Hunedoara, adăugarea şanţurilor cu apă turceşti ,  cetatea de tip Vauban cu fortificaţii specifice şi esplanadă a Printului Eugen de Savoya şi a Contelui Claudius Florimund Mercy şi până la centura de cazemate a Timişorii , aşa zisele Buncăre AntiTito construite de comunişti, toate au avut acest scop.

  În timpul ocupaţiei lor, romanii au construit o fortăreaţă cu numele Zambara , cu timpul, locul s-a dezvoltat fiind denumit Castrum Tymes sau Timensiensis ( Cetatea de pe Timiş).În partea nordică a oraşului, urme ale aşa zisului "şanţ de fortăreaţă romană" pot fi văzute, deşi nu pot fi foarte corect datate.După retragerea romană teritoriile au fost invadate de avari care au stat aproximativ două secole , pecenegi, cumani, valahi . În 896 cneazul Glad, care a domnit în aceste locuri a acceptat suveranitatea ungară. În jurul secolului  zece regiunea Timişorii a fost inclusă în Ungaria, maghiarii,  tocmai se lăsau convertiţi de misionarii papei şi totodată se aşezau în final în câmpia Panonică  înfiinţând primul regat ungur.
În anul 1204, numele Timişorii a aparut atestat  pentru prima oara în documente ca oraş, fiind numit "Castrum Timisensis".
Situată la rascrucea drumurilor comerciale si militare Timişoara a fost obiectiv al disputei dintre turci şi austrieci şi mai apoi râvnită de aristocraţia maghiara.Între anii 1315-1323 regele Carol Robert de Anjou işi stabileşte în cetatea Timişoara resedinţă regală. Devine un însemnat centru de rezistenţă antiotomană de unde pornesc în 1396 cruciaţii europeni în expediţia creştină zdrobită la Nicopole. Tot de aici, peste  50 de ani, porneşte şi campania strălucită a lui Iancu de Hunedoara, iar peste alţi 50 de ani după cucerirea Belgradului de către turci  în 1521 Timisoara a fost fortificată rapid de arhitecti italieni. În timpul Huniazilor Cetatea avea patru porți: Poarta Ardeleană,Poarta Lipovei ,Poarta de Arad,Poarta Turnului Apei.Se ştie că cel puţin 3 turnuri de poartă au fost transformate în acel timp.

   Cronicarul turc Mustafa Seldzade a numit Timişoara "o fortăreaţă de invidiat, cea mai puternică şi cea mai importantă din Transilvania..." ,,Aceasta fortăreaţă puternică este dorită de toţi sultanii", astfel că o armată otomană de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed–Pașa atacă cetatea,aparată de 2310 militari. Timişoara a rezistat asediului din 1551, dar vara urmatoare în 1552 turcii au cucerit Turnul de Apă, forţând astfel predarea fortăreţii.
     Fix 164 de ani au rămas turcii în acest avanpost strategic pentru Imperiul Otoman şi pentru cei care ştiu ce amatori de subterane erau turcii devine clar că pe lângă dezvoltarea comerţului , pavarea străzilor cu bârne de stejar, au avut tot timpul din lume să sape tuneluri sau să dezvolte unele deja existente.
  În timpul ocupației turcești, Timișoara era împărțită în trei părți: cetatea, orașul și suburbiile. În centru se afla castelul, care găzduia caimacanul sau guvernatorul turc. În fața castelului se afla turnul de apă, cu patru turnuri de apărare și unit de cetate printr-un zid. Turnul de apă era un important obiectiv strategic, pe care turcii l-au cucerit primul atunci când au asediat cetatea, reușind să taie legătura castelului cu orașul și îngenunchind apărarea.
Orașul era înconjurat de un zid cu palisade înalte, din împletitură de nuiele cu lut, după care urma un rând de șanțuri adânci, alimentate de apa Timișului. Intrarea în cetate se făcea prin  5 porți:
Poarta Azab spre Sud (Azab Kapî),Poarta Azab spre Est,Poarta Cocoșului (OrosCapisi sau Horros kapî, la nord),Poarta apei (Vizi Kapu sau Soukapî),Poarta parți (Parti Kapu)
Cele mai înalte edificii erau moscheile, în număr de opt, atât în oraș cât și în suburbii. Doar otomanii trăiau în oraș. Catolicii și rascienii (ortodocșii) trăiau în suburbii, unde aveau bisericile proprii. În mijlocul orașului se găsea Bazarul, centru al comerțului.
 
În urma luptelor dintre Imperiul Habsburgic si cel Otoman, Timişoara şi Banatul este eliberat de sub ocupaţia turcilor în 1716 de catre prinţul Eugen de Savoya şi devine domeniul al coroanei Habsburgice, condus de o administraţie militară .
Principele Eugen de Savoya l-a numit pe Contele Claudius Florimund Mercy, general de cavalerie ,guvernatorul orasului.
Primele activitati in domeniul constructiilor au vizat fortificarea oraşului. Pentru că fortăreaţa existentă nu mai corespundea noilor tehnologii de război, au fost studiate citeva variante posibile ale fortificaţiilor de tip Vauban
(CETĂŢILE VAUBAN. Stilul Vauban provine de la numele celebrului inginer militar francez Sebastien Le Prestre marechal de Vauban , care a servit în armata regelui Ludovic al XIV-lea. Fortificaţiile militare concepute de el s-au dovedit a fi invincibile. Acestea aveau, în afara bastioanelor, şanţuri (cu sau fără apă), raveline, contragarde şi anvelope, organizate pe principiul flancării reciproce şi al apărării de la distanţă. Unul din scopurile inovatiilor propuse de inginerul francez era eliminarea completa a oricaror unghiuri moarte si a eficientizarii tirului incrucisat. Fortificaţiile aveau si rolul de a întarzia avansarea inamicului, in aşteptarea unei forţe aliate.)

[SLEAH19]

Contele de Mercy a prezentat Consiliului de Razboi un " Regulament de construcţie pentru oraşul si fortăreaţa Timişoara"
Timişoara avea o mare importanta militară si de aceea toate activitaţile de construcţie au fost dependente de Consiliul de Razboi. Reţeaua rectangulara urbană era organizată în jurul a două pieţe : Piata Paradei (astăzi numită Piaţa Libertăţii ) si Piaţa Iezuiţilor (Piaţa Sfîntul Gheorghe). 
  Contele Mercy a avut un rol deosebit in construcţia noii cetăţi a Timişoarei, a palatului de resedintă a guvernatorului, a cazărmii Transilvania ,care cu o lungime de 483 m era clădirea cea mai lungă din Europa în epoca respectiva.Fortificaţiile din jurul cetăţii Timişoarii aveau nouă bastioane cu cazemate, legate între ele prin zidul principal, în exteriorul căruia se aflau alte două centuri de apărare,deci trei inele în total ,  formate din ziduri duble de cărămidă, umplute cu pământ, între care se aflau şanţuri umplute cu apă. Uriaşa centură de fortificaţii bastionare avea o lăţime medie de 580 metri , cele  trei inele de fortificare concentrice, asemănătoare în plan cu o stea şi erau înconjurate  de glacis (o lucrare de fortificaţii de pământ, în pantă, care cobora spre inamic). De la linia de circumvalaţiune care marca limita exterioară a glacisului, se întindea Esplanada Cetăţii, o câmpie lată de 950 m. Pe această câmpie era interzis a se construi, pentru ca un eventual inamic să nu se poată apropia de fortificaţii,  ascunzându-se după clădirile care s-ar fi construit ,să poată fi vizibil de la distanţă.
De aceea, celelalte cartiere ale oraşului au fost ridicate la o depărtare de peste doi kilometri faţă de centrul cartierului Cetate.( între timp totul s-a umplut).

Cele nouă bastioane ale cetăţii au purtat nume de împăraţi şi împărătese sau de generali.

Bastionul Carol
Bastionul Francisc
Bastionul Theresia (singurul rămas până în ziua de azi)
Bastionul Iosef
Bastionul Hamilton
Bastionul Castelul
Bastionul Mercy
Bastionul Eugeniu
Bastionul Elisabeth
Poarta Viena
Poarta Petrovaradin
Poarta Transilvania


Bastionul Maria Theresia, reprezintă singurul bastion care s-a păstrat, fragmentar, până la ora actuală – este ceea ce timişorenii de azi numesc simplu "bastionul", dar de fapt este doar unul dintre cele nouă ce au existat. Toate celelalte bastioane au fost distruse pentru a face loc noilor construcţii ale orasului.


http://www.welcometoromania.ro/Timisoara/Timisoara_Bastionul_r.htm

[SLEAH19]

Deci  poziţia şi semnificaţia militar-strategică a Cetăţii Timişoarei este binecunoscută, ea perpetuându-se de-a lungul secolelor, urbea fiind pe rând capitală a regatului maghiar , capitală de paşalâc turcesc şi oraş de primă mână al Imperiului Habsburgic, secondând Viena şi Budapesta. O atare importanţă a cetăţii impunea, după obiceiul vremurilor, un sistem de fortificaţii din care nelipsite erau pasajele secrete. Utilitatea lor era indiscutabilă, permiţând fie primirea în taină a unor solii, fie trimiterea de emisari prin care se solicita ajutor în caz de asediu.
Lipsa unor asemenea subterane într-o cetate de calibrul Timişoarei ar reprezenta o notă discordantă foarte puţin probabilă.  (De altfel, existenţa tunelurilor ce comunicau cu exteriorul este atestată şi de istoricul veneţian Francesco Griselini, în a sa Istorie a Banatului. ,,Despre greaua situaţie a asediaţilor - ne spune Griselini - e încunoştinţat generalul Castaldo, prin românul Ladislau Bucoşniţa, care se strecoară în noapte printr-un tunel secret trece printre asediatori şi ajunge cu bine în tabăra imperială din Transilvania". )


Părerea mea este că pătrunderea sau ieşirea clandestină era practic imposobilă  dintr-o  astfel de cetate, care la un moment dat avea lăţimea dintre cele trei rânduri de ziduri care o înconjurau de 580 de metrii cuprinzând între ele cazărmi şi santinele, şanţuri cu apă iar în afara fortificaţiilor urma Esplanada , o suprafaţă de 950 metri, netedă ca în palmă de unde putei fi observat din turnurile de supraveghere dar şi de cei care asediau cetatea.
Devine practic obligatoriu construirea unor tuneluri subterane cu ajutorul căruia să poţi comunica cu exteriorul pentru a transmite şi a obţine informaţii , mai ales atunci când eşti asediat.

   Prezenta trupelor imperiale hapsburgice  în Transilvania, sub conducerea generalului Giovanni Battista Castaldo, este răspunsul împãratului Ferdinand de Habsburg l-a cucerirea Belgradului de către turci în idea de a opri înaintarea către Budapesta şi Viena , răspunsul otomanilor a fost ocuparea Banatului şi asediul cetăţii Timişorii in anii 1551-1552 .Dar asta e o altă istorie .
Ce pot eu deduce din acest moment istoric surprins cum spuneam de către  istoricul veneţian Francesco Griselini, în Istoria  Banatului(care pentru documentare a stat în Banat 2 ani şi jumătate la începutul sec XVIII) este că tunelurile subterane existau de dinaintea ocupaţiei turceşti deci au fost construite probabil de regele Carol Robert de Anjou care  între anii 1315-1323  işi stabileşte în cetatea Timişoara resedinţa regală a Ungariei.
Prin extensie dacă ne raportăm la faptul că el a construit prima variantă a castelului fortăreaţă care a fost apoi modernizat un secol mai târziu de Corvineşti si care azi este cea mai veche clădire din Timişoara cunoscută ca şi Castelul Huniazilor ,există  mari şanse ca pasajele subterane să aibă originea de aici. Logic nu?

Ipoteza mea
Cu scuze pentru această introducere lungă,plină de date şi evenimente poate neinteresante dar necesare pe undeva în sprijinirea ipotezei mele , voi aborda subiectul împletind  izvoarele contemporane nouă cu cele istorice.

    Dacă existau tuneluri secrete în Timişoara medievală, mai mult ca sigur de existenţa lor aveau ştiinţă doar câţiva oameni care prin natura rolului lor erau discreţi .
Nu ştiu dacă serviciile secrete de dinainte de primul război mondial acordau vreun rol important acestor tuneluri subterane dar mai mult ca sigur că după revenirea Banatului la România ele au fost uitate , neglijate şi doar amatorii de legende şi senzaţional mai vorbeau de ele.

  Din investigaţiile mele (de amator ţin să precizez), totul a luat o altă întorsătură o dată cu modernizarea Pieţei Operei care a avut loc între anii 1967-1970. Comuniştii au dorit să creeze un nou centru pentru oraş , si pentru că s-a impus un amplu pasaj pietonal subteran au început excavaţiile care surpriză , ,,au deschis"  un tunel medieval lat de trei metrii şi înalt de aproape doi metrii.  Tunelul avea originea dinspre Castelul Huniade aflat la o sută de metrii de lucrări iar după  30 de metrii se ramifica în două , un tunel mergea spre actuala Catedrală în direcţia sud iar celălalt margea în direcţia nord/vest spre actuala Piaţă 700. Securitatea a intervenit şi a împrejmuit şantierul a interzis zona dar până una alta câteva mii de timişoreni au văzut tunelurile aşa că avem şi astăzi mulţi martori oculari.
Peste alţi zece ani , undeva prin 1977 se executau nişte lucrări de schimbare a terasamentului liniei de tramvai de lânga Piaţa 700 ( parţial funcţională încă între zidurile construite de austrieci)  un Dorel al acelor vremuri din exces de zel a înfipt  buldozerul ceva metrii în lateral şi din nou s-a deschis un tunel din cărămidă. Ştiţi care era diferenţa între tunelurile descoperite cu zece ani înainte şi cel din 700? Acesta din urmă era bine iluminat elctric pe toată lungimea sa dintr-o zare-n altă zare, şi pentru acest eveniment am martori oculari cu nume şi prenume. Intervenţia şi acoperirea plus anchetele au venit imediat dar martori şi povestirea întâmplării nu au avut cum să fie împiedicate. Am martori în viaţă, cu nume şi prenume.
De aici se poate deduce că securitatea şi comuniştii au dat un rol acestor tuneluri, dar până să dezvolt această latură vreau să revin un pic la perioada medievală .

Redau mai jos Placa oficială de prezentare a Castelului Huniade

Castelul Huniade este un monument istoric și cea mai veche clădire dinTimișoara, construit între anii 1443 - 1447 de către Ioan de Hunedoara, pe vechiul  castel din secolul al XIV-lea ,construit în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou , în 1315.Atât castelul cât și fortificațiile orașului au fost dotate cu turnuri în plan semicircular adaptate artileriei. A servit drept reședință nobiliară pentru toți regii care până în 1552 au poposit la Timișoara.În perioada ocupației otomane (1552-1716), a servit drept reședință a beglerbegilor Pașalâcului de Timișoara.Datorită asediului imperialilor, care a dus la recucerirea Banatului, castelul a fost deteriorat, astfel că după 1716 s-a impus renovarea lui. Însă funcția lui a fost schimbată, fiind transformat în cazarmă de artilerie și depozit militar.

[SLEAH19]

În urma investigaţiilor şi observaţilor personale am ajuns la concluzia personală că primele tuneluri subterane au avut originea de aici , construit se spune pe locul castrului roman a fost unul din locuruile cu cea mai zbuciumată istorie.
Dacă primele tuneluri erau probabil mai scurte , ele au fost sigur preluate şi continuate de către turci . Dacă ar fi să legăm un pic legendele din Timişoara cu cele din Arad şi cu cele din Ungaria legate de perioada stăpânirii turceşti  a Budapestei am afla că din cetatea Timişoarei , turcii plecau catre Arad prin tunel în goana cailor sau cu trăsura , în Arad legenda care se povesteşte mai ales între maghiari spune că tunelul lega Aradul de Budapesta , chestie care ,,se pupă" cu legendele ungureşti.

   Personal nu am dovezi care să susţină aceste legende.

Ipoteza mea este că din cetate plecau cel mult două tuneluri subterane , amândouă nu erau mai mari în final de 4 km. Primul avea direcţia nord/vest  trecea de esplanada si de satele/cartierele de după această zonă liberă şi ieşea la suprafaţă mascat de curţile şi acareturile castelului Torontal . Castelul Torontal a existat până prin anii 60 iar din discuţiile cu persoane cunoscute de mine care au copilărit în cartierele Torontal Bucovina , Mircea cel Bătrân aflii că era un ansamblu de clădiri al nimănui care nefiind conservat sa distrus cu timpul ( acum pe acel loc se înalţă două clădiri semeţe : o biserică a unui cult nou şi un impunător palat romales) Fiindcă era  un loc de joacă ad-hoc , toţi au un element comun  în povestea lor: tunelul. Avea intrarea greu de dibuit dar la cei care lau găsit diferă doar distanţa până la care l-au explorat ,unii câteva zeci de metrii , alţii cât iau ţinut chibriturile şi unii până acolo unde el era infundat cu pământ surpat.
Ramificaţia de sub Piaţa Operei a tunelului de nord/vest către sud , înclin să cred că a fost făcută mai târziu de către hapsburgi şi era o ieşire secretă înspre canalul şi portul navigabil. Sudul cetăţii era o imensă mlaştină care apăra cetatea în mod natural dar austriecii după cucerirea cetăţii cu preţul a 3 milioane de zile muncă facute de către locuitorii din suburbii au regularizat cursul râului Bega , iau tăiat un alt traseu asanând mlaştinile, creind mai tîrziu cartierele noi Iosefin şi Elisabetin , legând Bega de Tisa şi Dunăre  , construind un port prin care Timişoara devenea un mare centru comercial prin transportul navigabil , mult înaintea celui feroviar. Doar aşa cred eu că se justuifică un tunel care ieşea din cetate orientat spre sud care altfel ar fi dat drept în mlaştină: legătura cu portul fluvial .
Sau poate avea legătură cu o altă legendă mult mai cunoscută şi povestită în Timişoara aceia că din cauza asediului austriecilor administraţia turcă şi comercianţii turci foarte bogaţi  nu au avut curajul să fugă cu aurul bijuteriile şi banii pe care îi deţineau de frică că le va îngreuna fuga şi atunci în speranţa că sultanul va trimite o armată numeroasă care va recucerii cetatea , au ascuns bogăţiile în subteran undeva în zona centrului actual şi au fugit peste mlaştini în Serbia. Legenda circula şi în perioada comunistă dar a generat multă imaginaţie imediat după revoluţie datorită  zvonului  că nişte turci intenţionează să cumpere sau să prospecteze toată zona centrală a Timişorii .  Se spune că noul sri (sau vechea securitate) a intervenit energic împotrivă.

Despre cel de al doilea  tunel tind să cred că el avea direcţia nord/ est spre Poarta Ardealului sau Lugojului si că ieşea la suprafaţă tot la aproximativ 4 km mascat undeva în Pădurea Verde care atunci era cu un km mai aporoape de cetate decât se află astăzi raportat la Bastionul Maria Tereza de exemplu. Dar ca să aflăm unde există capătul acestui tunel ,functional în mare parte şi astăzi părerea mea , trebuie să încep din alt registru continuarea poveştii.

În primele zile de după revoluţia  din 1989 în mai toate localităţile ţării, sub imboldul libertăţii , al răzbunării al descătuşării şi al senzaţiei că au scăpat de tot răul care li se putea în sfârşit , multe persoane care au avut cunoştinţă de anumite lucruri, convinse că fac un bine , în acele momente de disoluţie a autorităţii,au vorbit.  Sunt convins că vă aduceţi aminte numai la nivel de subteranele Bucureştiului câte s-au spus despre depozitele de armament  şi galeriile prin care se deplasau securisto-teroriştii. Imediat s-a cerut să se pună batista pe ţambal fiind obiective strategice de apărare naţională indiferent de natura clasei conducătoare.

Apelând la martori oculari şi bazându-mă pe articole scrise în ziar de jurnalişti de investigaţie la două luni de la revoluţie, mă vad nevoit să mă întorc iarăşi la Castelul Huniade.
După fuga lui Ceauşescu şi în Timişoara ca şi în Bucureşti şi alte oraşe au apărut teroriştii , adică indivizii neidentificaţi nici în ziua de azi care trăgeau la întîmplare semănând panica. Ei bine toate rafalele şi toate urmele de gloanţe prezente şi astăzi pe clădirile din centru sunt făcute de indivizi care ieşeau repede din Castelul Huniade trăgând rafale asupra militarilor şi civililor aflaţi în dosul tancurilor sau sub zidurile Operei. Militarii şi civilii înarmaţi care  care au respins câteva atacuri au intrat în castelul Muzeu şi atunci dar spre uimirea lor nu găseau nicăieri terorişti. După părasirea clădirii aceştia au apărut din nou iar martori care sau apropiat tîrâş au declarat că aceştia nu foloseau clădirea ci apăreau din curtea interioră unde există o statuie de bronz mascată de vegetaţie şi elemente de marmură.Statuia se rotea probabil pe un sistem de rulmenţi şi din subteran ieşeau atacatorii.
Ataşez cateva foto făcute din exterior şi unele un pic mai clandestin din interior unde am surprins ceva reparaţii. Mai menţionez că Castelul Huniade are o anomalie pentru care nimeni nu are o explicaţie logica: zidul de nord are peste 120 cm grosime , pe când celelalte au cam 60 cm .Posibil să mascheze un coridor de acces ?

Lucrurile care sau spus de către persoane posibil cunoscătoare în primele zilele de la revoluţie în Timişoara au fost că : oraşul are o reţea de tuneluri subterane modernizate prin care se poate face deplasarea chiar cu vehicule cu baterii electrice gen electrocariciurile din gări. Reţeaua are ca nod principal clădirea judeţenei de partid (actuala Prefectură) aflată fix pe direcţia tunelului medieval de nord est şi care este legată direct de casa lui Ceauşescu( aflată la 3 sute de metrii şi care după revolutie a primit nume de hotel şi se află într-o veşnică renovare) si de casa în care cu adevărat dormea Ceauşescu când venea în Timiş în vizită sau cel mai des la vânătoare, aflată lângă cea oficială( actualul Centru Cultural Francez)  Folosind vechiul tunel medieval până  la Castelul Huniade iar de aici tunelul de nord vest a fost utilizat doar un km , capătul acestui tunel fiind obiectul unui şantier ultrasecret şi special în perioada comunistă pentru că nimeni îainte nu a ştiut sau nu a descifrat ce înseamnă cu adevărat Parcul Botanic din Timişoara cum nici azi când poti intra liber în el, 99.99999 la sută din Timişoreni habar nu au pe ce calcă si ce este dedesupt.

[SLEAH19]

Parcul Botanic

Este un parc inventat de comunişti , la suprafaţă pe un teren care fusese la început relativ neted au apărut munţi şi văi ,multă vegetaţie , arbori seculari, alei plante şi pomi rari care să legitimeze denumirea de parc botanic.Nimic deosebit la prima vedere un parc în care se întâlnesc aolescenţii , nu eşti mamă dacă nu-ţi duci bebelu în parcul botanic sau degeaba eşti mireasă dacă nu te-ai pozat la parcul botanic. Faptul că parcul este înconjurat de un gard din fier inalt, lung  de câţiva km precum o unitate militară are doar două porţi prevăzute cu gherete mai stilate dar fix ca acelea de la intrarea în unităţi militare porţi care se închideau de la şapte seara din perioada comunistă şi până hat către anii 2000 nu dă de bănuit la nimeni pentru că este un parc cu plante , arbuşti şi pomi rari , aclimatizaţi şi trebiue păziţi. Parcul este administrat de Horticola până la revoluţie şi de SC Horticola SA după revoluţie , dar şi la această societate o să revin un pic mai târziu.

[SLEAH19]

Dacă însă mergi în parc după ce cineva îţi spune că sub cei doi mici munţi unul din granit verde dur şi celălalt dintrun granit alb dur ( dovadă că pietrele au fost aduse la intervale diferite în funcţie de cum au fost terminate construcţiile de dedesupt,din locuri diferite ) se află de fapt nişte bunkere cu rol de a adăposti nomenclatura comunistă locală şi un comandament militar în cazul unor conflicte armate şi că la acele comandamente se ajunge printr-un tunel subteran , parcă priveşti cu alţi ochi parcul şi atunci observi cei doi munţi uşor impozanţi printre dealurile artificiale care  pot rezista oricăror bombardamente convenţionale mai ales dacă sub ele se află la zece metrii de piatră un bunker de beton armat şi apoi în cazul unui atac aerian de regulă vor fi bombardate clădirile administrative şi cele ale garnizoanei nicidecum un parc ca toate parcurile din jurul centrului oraşului de ordinul a sute de hectare în care arborii maschează mai tot.

[SLEAH19]

Dacă ai răbdare găseşti guri de aerisire fără nici o noimă , aiurea-n iarbă ca de altfel si guri de canal pe pantă de deal deşi blocurile sunt departe. Contururi de chese de beton care le giceşti forma după forma pământului şi multă piatră verde aruncată fără nici o noimă. Probabil după ce au făcut muntele, după ce au folosit piatră pntru a stiliza ziduri treaptă ,cascade  şi alei de lespezi, piatră în exces tot a rămas şi atunci cineva nu a mai dorit să ă încarce să o ducă de acolo şi pe sistemul ,,faceţi dracului ceva cu ia" a aruncat-o aiurea peste tot pe lângă pomi.  De altfel vă rog să priviţi un pic la foto.

[SLEAH19]

Tot în vremea zilelor revoluţiei s-a vorbit că atunci când judeţeana de partid era înconjurată de revoluţionari , demnitarii şi generelii comunişti apăreau şi dispăreau(venind de la Bucureşti) de la convorbiri cu capii manifestanţilor fără săintre s-au să iasă din clădire . Le-au trebuit ceva timp până să-şi dea seama deoarece cei din faţa judeţenei credeau că vin de la aeroport de pe Bvd Take Ionescu şi intră prin parcul auto din Spatele Cladirii iar cei din spate credeau invers că vin dinspre aeroport pe lîngă miliţia municipiului şi intră prin faţă.
A fost repede vehiculată ideia că există un tunel subteran care leagă clădirea de aeroport. La început tindeam şi eu să-i dau crezare, chiar mă gândeam să am o discuţie pe MP cu userul zamotrak care a lucrat în UM de aviaţie militară de lângă aeroport , dacă nu are cunoştinţă de vreun hangar sau magazie mai specială care să fi mascat un capăt de tunel. Totuşi bănuind că tunelul medieval nu era cu mult mai lung decât esplanada şi suburbiile am privit mai cu atenţie zona limitrofă de la pădurea verde şi surpriză ce am găsit.
Undeva lângă cartierul UMT şi aproape integrată in Pădurea Verde se află sediu cunoştinţei noastre de mai de sus SC Horticola SA cu capital de stat cea care printre alte spaţii verzi se ocupă şi de parcul botanic. Ce mi s-a părut ciudat şi poate observa oricine care trece pe acolo este că unitatea este organizată tot ca o intrare de UM cu gheretă şi portar cu uniformă bordo iar pe gard stă mărturie a vechii ei importanţe o tablă aproape ruginită care te avertizează că fotografiatul este interzis!!??
Exact langă intrarea la Horticola se află o vilă impozantă dar lăsată în paragină care are niste chestii ciudate de beton pe terenul din faţă şi o gheretă veche degradată care în curtea unui om normal nu ar avea nici un rost langă poartă decât dacă în clădire doarme cineva important iar cel din gheretă trebuie să-l păzească. Vila are gard din plăci de beton cum aveau unităţile militare sau fabricile nicidecum personele private .Peste drum faţă in faţă se află o a doua vilă cu gard tip militar şi mai înalt cu semnul de foto interzis cu o poartă metalică masivă ,vopsită gri jandarm dar deşi ar vrea să aibă ceva arhitectură , are un aspect sinistru de temniţăde tranzit.

[SLEAH19]

Dacă te dai jos din maşină cu aerul de agent imobiliar interesat de clădiri incepi să faci poze , te faci că aştepţi un trecător eşti imediat abordat de portarul de la horticola care are peste 55 de ani , culmea , blond cu ochi albaştrii  care te întrabă ce doreşti. Spui că ai dori să intrii în legătură cu proprietarii celor două vile şi te miri că asemenea vile în asemenea zonă cu pădure au trecut necumpărate peste bumul  imobiliar. Atunci portarul dă drumul aproape fără să răsufle la o bandă din care aflii că vilele au un singur proprietar care este plecat de mult în Germania din perioada comunistă , că este bogat, că mulţi l-au căutat dar nu e interesat să vîndă etc . Dacă mai laşi să treacă o săptămână , vii şi un alt coleg o să-ţi spună identic aceiaşi poveste.
Nu mai spun că dacă exista un proprietar ,lar fi găsit ţiganii şi la dracu cu crăci sau iar fi inventat ceva veri din fraţi moştenitori,dacă nu-l găseau şi acum ar fi stat în clădiri, ei şi caii lor frumoşi.Dar aici nu au putut pentru că aici se află capătul tunelului de nordest şi nu la aeroport , demnitarii comunişti plecau de la aeroport cu maşina, de pe Calea Lugojului , intrau apoi pe breteaua asfaltată de la pădurea verde şi ajungeau la vilele de la Horticola ,iar de acolo foloseau Tunelul.

[SLEAH19]

În loc de cireaşa de pe tort

Lumea nu stă în loc , vrem nu vrem dezvoltarea vine peste noi ,dar se ajunge şi la situaţii paradoxale când oamenii cu bani şi cu proiectele pregătite nu înţeleg de ce anumiţi oameni  le blochează începerea lucrărilor bănuindui pe aceştia din urmă că ar fi nişte funcţionari idioţi sau nişte şpagagii . Sar putea să fie doar nişte oameni care ştiu şi care incearcă să nu fie afectate anumite situri.

- Pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului Local Timişoara de marţi s-a aflat şi un proiect de hotărâre care prevedea construirea a cinci parcări subterane în oraş. Proiectul a obţinut 16 voturi ,,pentru" şi a fost respins potrivit secretarului Ioan Cojocari pentru că mai avea nevoie de două voturi în plus. Până una-alta, parcarea subterană din Piaţa 700 va fi gata în luna mai, a anunţat directorul ADP. Serviciul Juridic nu a avizat de legalitate proiectul. Reprezentanții primăriei au susținut că nu este posibilă aprobarea unui contract de asociere în participațiune între ADP și cele două firme pentru că nu există un contract de concesiune încheiat între Consiliul Local Timișoara și ADP cu privire la atribuirea amplasamentelor pentru executarea parcărilor. A fost aprobată concesionarea către ADP a unor suprafețe de teren pentru amenjarea de parcări subterane, printr-o hotărâre din 2011, dar oficialii municipalității susțin că până în prezent nu a avut loc încheierea contractului de concesiune.
Proiectul de hotărâre privind realizarea celor cinci parcări subterane a obținut 16 voturi ,,pentru" şi o abţinere, în timp ce doi aleşi nu au votat. Potrivit secretarului Ioan Cojocari, pentru aprobarea proiectului era nevoie de două treimi, adică 18 voturi, chiar dacă unii aleşi şi chiar directorul ADP Liviu Barbu au susţinut sus şi tare că proiectul, care făcea referire practic la continuarea negocierilor cu cele două firme, a fost aprobat cu cele 16 voturi favorabile.
,,Proiectul nu a trecut, pentru ca nu avea nici aviz juridic şi contine şi amplasamentele, deci nu este vorba numai de o asociere, este vorba de domeniul public, ceea ce înseamnă că este problemă de patrimoniu, deci erau necesare 18 voturi", a conchis secretarul Primăriei Timişoara


http://www.tion.ro/construirea-de-parcari-subterane-blocata-in-consiliul-local-timisoara/1097042

http://www.tion.ro/negocieri-pentru-cinci-parcari-subterane-la-timisoara/1064880

[SLEAH19]

Ce se ascunde sub asfaltul Timişoarei: resturi de fortificaţii austriece şi ale oraşului medieval


Primăria a obţinut bani europeni pentru modernizarea zonei Cetate. Arheologii se aşteapă la descoperiri spectaculoase. Prin acest proiect se vor moderniza patru pieţe, inclusiv Piaţa Unirii, şi 10 străzi.
Dacă licitaţiile pentru desemnarea constructorului care va reamenaja centrul Timişoarei se vor desfăşura conform planului, şantierul va fi deschis în luna iunie a acestui an. Mai multe străzi şi pieţe vor fi sparte pentru a fi modernizate. Reprezentanţii Primăriei Timişoara au atras atenţia încă de la început că se lucrează pe un teren ,,minat", fiind vorba de o zonă încărcată de istorie.

Directorul Muzeului Banatului, Dan Ciobotariu, a explicat pentru ,,Adevărul" ce descoperiri pot fi făcute. ,,E vorba de cartierul Cetate, ceea ce înseamnă că în acest spaţiu va fi vorba de elemente ale fortificaţiilor austriece, despre resturile oraşului medieval din perioada regalităţii şi a ocupaţiei turceşti, care au o tramă stradală diferită şi care au mai fost investigate cu ocazia unor lucrări care au mai fost executate în cartier, dar niciodată nu au fost lucrări de o asemenea anvergură", a spus Ciobotariu.

Istorie păstrată la vedere?

Potrivit directorului de la Muzeul Banatului, echipele de arheologi sunt pregătite pentru o astfel de provocare, după ce s-au antrenat şi la siturile de pe autostradă. Ciobotariu spune că sunt aşteptate descoperiri spectaculoase.



http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/adevarul_timisoara-modernizare_timisoara-zona_cetate_din_timisoara-Piata_Unirii_din_timisoara-Primaria_Timisoara-Muzeul_Banatului-Dan_Ciobotariu-Directia_de_Cultura_Culte_si_Patrimoniu_Timis-Violeta_Zonte_0_633537120.html


,,Farmecul arheologiei e că nu ştii niciodată ce urmează în următorii 10 centimetri şi aici chiar vor fi elemente spectaculoase. .....", a mai spus Ciobotariu.

Sper că v-am făcut măcar să priviţi cu alţi ochi locurile de lângă voi.

                      Toate nu sunt decât ,, legende" ......... a mai spus Sleah.


PS- cu scuzele de rigoare, din cauza limitei de atachament foto , postarile repetate au fost inevitabile.

[tractorbeam]

Deci  poziţia şi semnificaţia militar-strategică a Cetăţii Timişoarei este binecunoscută, ....
     ... Peste alţi zece ani , undeva prin 1977 se executau nişte lucrări de schimbare a terasamentului liniei de tramvai de lânga Piaţa 700 ( parţial funcţională încă între zidurile construite de austrieci)  un Dorel al acelor vremuri din exces de zel a înfipt  buldozerul ceva metrii în lateral şi din nou s-a deschis un tunel din cărămidă. Ştiţi care era diferenţa între tunelurile descoperite cu zece ani înainte şi cel din 700? Acesta din urmă era bine iluminat elctric pe toată lungimea sa dintr-o zare-n altă zare, şi pentru acest eveniment am martori oculari cu nume şi prenume. Intervenţia şi acoperirea plus anchetele au venit imediat dar martori şi povestirea întâmplării nu au avut cum să fie împiedicate. ...De aici se poate deduce că securitatea şi comuniştii au dat un rol acestor tuneluri, dar până să dezvolt această latură vreau să revin un pic la perioada medievală .

Sistemul comunist draga SLEAH19 prin natura sa insasi a dat posibilitatea secretizarii oricaror informatii socotite de unii si altii ca fiind sensibile, nu uita ca ei comunistii la inceput kominternisti au activat in ilegalitate iar sistemul celulelor este preluat de la antemergatorii lor anarhistii - ambele avand asemanari in privinta mecanismelor teroriste de subminare a puterii de stat -regim parlamentar si regalitate la vremea respectiva - iar asta a avut repercusiuni in tot sistemul comunist de administrare, ducand la secretomania excesiva, daca ceva e secret atunci trebuie sa-l pazim sa ramana secret. Deci daca un to'aras hotara ca un carlig de rufe e secret atunci se infiinta imediat ocomisie casa-l protejeze,nu conta ca era doar un banal carlig.

[SLEAH19]

Sistemul comunist draga SLEAH19 prin natura sa insasi a dat posibilitatea secretizarii oricaror informatii socotite de unii si altii ca fiind sensibile, nu uita ca ei comunistii la inceput kominternisti au activat in ilegalitate iar sistemul celulelor este preluat de la antemergatorii lor anarhistii - ambele avand asemanari in privinta mecanismelor teroriste de subminare a puterii de stat -regim parlamentar si regalitate la vremea respectiva - iar asta a avut repercusiuni in tot sistemul comunist de administrare, ducand la secretomania excesiva, daca ceva e secret atunci trebuie sa-l pazim sa ramana secret. Deci daca un to'aras hotara ca un carlig de rufe e secret atunci se infiinta imediat ocomisie casa-l protejeze,nu conta ca era doar un banal carlig.

  OK , tractorbeam, au fost chestii secrete, ocultate în stil kaghebisto/securist. Mă întreb care ar fi normalitatea? În condiţiile în care România este sub scut antirachetă face parte din cea mai cu ,,ouă" alianţă iar munca informativă se face cu sateliţi , pe net şi cu tehnică de mare performanţă, părerea mea că problema trebuie abordată un pic altfel. Am descris starea jalnică de conservare în care se află cele două vile de la pădurea verde, cum mascat printr-un şantier şi purtând nume de hotel ,  casa dictatorului stă de peste 10 ani în renovare, mai este o casă vis a vis de Maternitatea Bega care a aparţinut securităţii fiind folosită la deghizări şi machiaje artistice care este în aceiaşi stare şi probabil multe alte obiective şi case conspirative din patrimoniul serviciilor . Ori serviciile nu au bani să le întreţină ori nemaifiind de importanţă actuală, sunt deliberat neglijate ,ca de altfel probabil şi tunelurile  subterane.
  Cred că o abordare normală ar fi transformarea lor în obiective turistice , să poată fi vizitate, aşa cum poate fi vizitată în Franţa , celebra Linia Maginot. Aşa s-ar obţine o minimă finanţare pentru întreţinerea lor.
Şi pentru că tot veni vorba , mai jos , buncăre şi cazemate în jurul TM.

[SLEAH19]

 

....... unele lucruri spuse direct nu sunt înţelese , ca şi cum nu ai vedea un elefant de la doi metri, dar eu pot să spun ce văd .

Îngrijorător este (şi vorbesc aici de Timişoara) dezvoltarea pe orizontală a tot felul de cluburi care se năşesc între ele şi care acaparează şi înregimentează  rapid toată seva socială de calitate, profesorii tineri , oamenii de afaceri cu oarecare succes etc, primesc invitaţii , participă ............................
Nu exişti ,social vorbind dacă nu eşti cu ei.
Controlul devine atât de vorace ajungând să influenţeze  comisiile locale de cultură. Un monument sau o statuie se amplasează numai cu acordul lor în locurile alese de ei si cu proiecte aprobate de ei.

PS-Bătălia dintre simboluri o să o expun în scurt timp sper în următorul serial ,,  Misterele de lîngă noi ,,

A venit vremea.

Monumente si picturi cu inteles necunoscut

Vi se întâmplă vreodată să vă pocnească din senin o idee simplă emisă lejer de cineva dar care sparge una din vitrinele concentrice prin care privim lumea şi lucrurile par a se vedea un pic altfel după ? Ce scriu mai jos reprezintă doar părerea mea, pe multe ...alocuri lipsită de argumente dar plină de ipoteze.

Noosfera, învelişul de viaţă al planetei, este variabilă la fel ca şi stratul de ozon mai ,,groasă,, unde aglomerările sunt mai mari şi mai subţire la poli. Noosfera generează celebrele ,, câmpuri morfice,, probabil specifice fiecărei specii, unde vietăţile şi omul  depozitează/înregistrează  conştient sau inconştient  informaţiile, noutăţile, trăirile, cuceririle, curajul, frica etc.

Teoria câmpurilor morfogenetice este una extrem de interesantă şi explică multe fenomene uimitoare din lumea vie.
Mă folosesc de ea pentru că este una din posibilităţile prin care se pot întâpla/explica anumite fenomene.
Se pomeneşte adesea în varii ocazii despre : Spiritul localităţii noastre!
Deşi pentru mulţi este o noţiune abstractă acest subconştient colectiv se pare că există .
Spiritul localităţii este specific unei aşezări umane indiferent că este metropolă sau cătun.
În zona rurală tipologia comportamentului uman diferă de la un sat la altul chiar dacă sunt aflate la mică distanţă între ele , un individ ajuns dintr-un sat unde calitatea principală este lenea/beţivăneala în satul de peste deal unde ,,tradiţia,, subconştientului reclamă ca oamenii să fie gospodari harnici şi cinstiţi de când se ştiu în mare procent, veneticii, se updatează datorită informaţiei accesate de subconştient din câmpurile morfogenetice specifice acelei comunităţi, sau invers pot influenţa/tulbura în sens negativ aceste câmpuri. Dacă, câmpurile morfogenetice generează comportamente specifice unei regiuni, unei ţări sau unei rase (ex comportamentul germanici vs. latini) putem să explicăm cumva de ce românii care nu se omorau cu munca prin ţară ajung în Germania, Anglia , Silicon Valley etc, unii dintre cei mai apreciaţi şi căutaţi muncitori şi invers cum nişte străini formaţi în occident împrumută după puţin timp de şedere în Romania obiceiurile noastre : minciuna, corupţia, escrocheria şamd.
Deci dacă tradiţia unei şcoli este să dea olimpici de regulă cei care ajung acolo simt inconştient tradiţia şi o duc mai departe sau putem explica cum generaţiile de copii care se nasc acum, au deja abilităţi în a utiliza cu uşurinţă maşinării/gadgeturi pa care generaţiile mai vechi se chinuie să le folosească.
   Există cred şi posibilitatea ca un câmp morfogenetic să fie atacat, perturbat şi modificat. Auzim de multe ori atunci când se produce o crimă/jaf /viol/răpire etc.EX: Într-o localitate liniştită în care de zeci de ani nu s-a întâmplat ceva rău, cineva produce un viol. Se constată că aceasta este un declic, urmat de regulă în următoarele luni/ani  de câteva replici de acelaşi gen, dovadă că în subconştientul populaţiei violul era un eveniment de neîntâmplat dar totuşi prezent în stare latentă iar la declic anumiţi indivizi au conştientizat că ,, totuşi se poate,, şi frica,insecuritatea, gândurile că aşa ceva totuşi se poate întâmpla  să alimenteze subconştientul colectiv al comunităţii cu aceste unde negative iar unele laturi reprimate până atunci ale comportamentului indivizilor să refuleze generând evenimente.
Posibil ca aceste câmpuri morfogenetice să fie locul de manevră a mai multor lupte decît ne imaginăm la prima vedere. Noi oamenii după ce am căpătat darul comunicării articulate, sigur am pierdut alte daruri sau abilităţi. Ştim noi oare ce depozităm inconştient în mentalul colectiv? De ce eschimoşii care nu au părăsit de generaţii gheţurile au coşmaruri cu şerpi sau păianjeni?
Poate acolo se duc şi amintirile noastre deşi noi credem că rămân în neuronii noştrii şi când accesăm memoria poate accesăm cu un cod individual de fapt o cutie de valori personală situată în câmpul morfic.
Rezultă cumva că nici gândurile nu mai sunt ale noastre, noi ştim că zboară dar parese că cineva le captează, le depozitează şi cândva le va folosi  ....hmmm, Isus spune că va fi pedepsit şi gândul ,, ...ai poftit la o femeie în inima ta ? Deaja ai comis adulter,, .
Oare de ce este periculos gândul? Probabil pentru că va veni vremea când gândurile se vor materializa instantaneu si pot perturba universul: Enoch spune la un moment dat ca : dacă Stăpânul Timpului ar înceta să se mai gândească la Univers , acesta ar dispărea ca şi cum nu ar fi fost vreodată. Apocalipsa spune că în final, cerul (universul vizibil) se va strânge ca o carte de piele (pergament),  făcută sul.
Universul, noi, suntem oare materializarea unui gând?      UAU..!!


Aş vrea să discut acum despre ceia ce se numeşte Spiritul Timişoarei, pentru că aici se vorbeşte de el ca despre ceva viu.
Acest spirit, a fost alimentat in istorie de-a valma de mulţime de naţiuni care au fost nevoite să se tolereze , să se ajute, să se mixeze, să-şi  împrumute obiceiuri care au generat un câmp morfic cosmopolit des remarcat de persoane venite din alte locuri/medii. Nu sunt multe locuri unde ungurii să spună : cei mai buni dintre prietenii mei sunt români sau invers, unde într-o mică întreprindere sârbul să pună pe masă la comun cu românul, ungurul , (uneori bulgarul),  mâncarea , să mânânce, să-şi deguste unul altuia răchia  şi împreună să regrete plecarea nemţilor din Banat. Cei pe care viaţa îi aduce aici cu munca sau la studii remarcă în marea majoritate , senzaţia de pace/confort psihic iar un mic procent parcă sunt respinşi de spirit, nu se pot adapta şi recunosc că nu s-au simţit nici o dată în largul lor în oraş.

Cred că unul din cele mai extraordinare momente din istoria oraşului a fost cel de la revoluţia din 1989 când deşi în capitală conducerea comunistă făcea planuri, ce culturi agricole se vor  cultiva după ce vor ara teritoriul unde a fost Timişoara, aici 150 000  de oameni s-au întors cu faţa către Catedrală şi în genunchi au rostit într-un glas ,,Tatăl nostu,,
O cantitate uriaşă de energie , nu ştiu de ce natură dar sigur pozitivă a inundat atunci câmpul morfogenetic al oraşului şi a fost extraordinar de prezent şi de puternic multe luni după evenimente. Sunt persoane care au venit ceva vreme după evenimente care povestesc că au fost cuprinse de o vibraţie nemaiîntâlnită , cineva mi-a povestit că totul era cuprins de o sacralitate nedefinită dar puternică , a stat pironit minute în şir privind la treptele Catedralei unde au murit împuşcaţi tineri manifestanţi şi i sau părut , treptele , doar ele însele , cel mai impresionant monument pe care l-a văzut vreodată.


Există însă posibilitatea, ca unii iniţiaţi  , să influenţeze  acest câmp morfogenetic sau cel puţin să se încerce prin diferite metode ca el să fie manipulat iar pe teritoriul acestui câmp să se dea adevărate lupte, care nouă încuiaţilor de rînd , ne scapă.

Cu domnul B.,  mă întâlnesc datorită naturii muncii mele o dată pe lună, dar în acea zi trebuie să-mi fac loc în program o oră, două, doar pentru discuţiile care nu au legătură cu întâlnirea noastră. Face parte din categoria oamenilor în preajma căreia ai vrea să taci şi să asculţi. Într-una dintre discuţii a spus la un moment dat : Dragule, în oraşul nostru nici măcar un monument nu este pus la voia întâmplării, locul amplasării, modul cum arată şi semnificaţia lui spune  totul despre scopul şi rolul lui în lupta şi atenuarea influenţei celorlalţi, dacă te uiţi atent observi lupta. Atunci nu am realizat pe deplin ce vrea să spună, asta şi datorită cantităţii de discuţii neconvenţionale pe care le purtăm dar după ceva vreme, târziu în noapte, la un post local de Tv. , un domn respectabil vorbea foarte natural despre ,, comisia de esoterică,, neoficială a oraşului care a stabilit locurile unde se vor amplasa fântânile arteziene rotunde necesare pentru purificarea energetică a oraşului şi în apărarea de influenţe care ar perturba energia oraşului, susţinea necesitatea amplasării unei fântâni arteziene rotunde şi  imediat la ieşirea din aeroportul internaţional Timişoara afla la 10 km de oraş : - Domnilor , prin aeroport sosesc acum un milion de călători pe an, mai mult decât dublul populaţiei oraşului , oameni care vin cu trăirile lor, cu necazurile,ideile şi gândurile lor, nu ne putem permite să intre aşa în oraş..!!!